Petru Rares nr.11

Micutul atelier avea deschidere la una din cele mai frumoase si ingrijite gradini cu flori ce prin efemera lor splendoare marcau trecerea imperturbabila a timpului. Ca un flash imi apare imaginea acestei gradini parca insangerata in perioada lalelelor rosii, foarte placut solicitat era si simtul olfactiv pana toamna tarziu cand mirosul amar de crizanteme era stins de prima zapada, iar gutuiul japoez ramanea impodobit doar cu fructele acre si galbene.

Pe una din laturile gradinii se afla o casuta pentru porumbei aproximativ 50 de exemplare, la un semn, un suierat, intregul grup de porumbei se roteau circular deasupra gradinii impresionand artistii invitati la masa de pranz ca la fiecare sfarsit de saptamana. Impresionat am fost sa vad de cel putin doua ori cum porumbeii masculi rotati vrand sa impresioneze femelele si probabil pe musafiri intrau in picaje fatale, striviti de trotuarul de beton din fata casei, aratau ca niste pepeni copti zdrobiti astfel incat le puteai numara semintele.

Micuta mea incapere a fost in permanenta transformata, a luat forma asemeni mie in anii liceului (1986 -1990) si in primii ani de facultate (1990 -1994), ea a fost si un veritabil iatac pentru evadarile in lumea literaturii universale. De neuitat sunt dupa-amiezile calduroase in care sechestrat cu sticla de apa langa pat, traiam citind Homer, Shakespeare, Kafka, Eliade.

“Romanul adolescentului miop” ma convins sa tin si un jurnal in acea perioada.

Tot aici am luat prima data contact cu arta culinara siriana, greceasca, iordaniana, intrucat in acea casa locuiau si cativa studenti medicinisti straini, ce gateau in aceiasi bucatarie. Salate de rosii cu foarte mult patrunjel si lamaie si putin usturoi tocat marunt, falafel, kebab, giros ,suvlaki, cu tot felul de mirodenii si la final un ceai negru concentrat, de-mi dadea palpitatii si imi batea inima ca unui pui de gaina.
In salonul casei se afla una din cele mai mari colectii de arta din Iasi ce continea aproximativ 150 de lucrari ale consacratilor artisti romani, de care am profitat din plin si o biblioteca pe masura la care aveam acces nelimitat.

In aceasta casa care avea pe frontonul ei scris “Munceste de parca ai trai o vesnicie si traieste de parca ai muri maine” am fost pot spune ucenic la scoala vietii cum spunea tata.

Sarariei nr.162

Pentru a rememora si descrie spatiul ce avea sa fie al doilea atelier in perioada 1994-2002 incep prin al cita pe scriitorul Nichita Danilov care in urma unei vizite la atelier in 1998 a publicat un articol in ziarul Monitorul.

Peretii erau tapetati cu smaltuita colectie de ceramica romaneasca, cu lucrarile mele cele mai noi, fotografii si tot felul de obiecte aduse din excursiile din Italia, Franta si Maroc.

Atelierul din strada Sarariei 162, fascina pe toata lumea, am si astazi ecouri in aceasta privinta si raman uimit, pentru ca la acea data nu eram constient de acest lucru.

Pentru mine a fost un spatiu al libertatii depline, aici curtea era imensa, natura se desfasura necontrolat, aproape salbatic, retraiam senzatii si stari din perioada copilariei petrecute la tara cu bunicii, eram din nou in mijlocul naturii.

Casa subreda era aproape in intregime destinata chiriasilor, mai toti tineri studenti. Soareci, pisici, caini, gaini, erau prezente familiare in curte si in casa.

Atelierul se afla la etaj astfel incat profitam de panorama asupra gradinii si de spectacolul naturii indiferent de anotimp, aici am avut revelatia singuratatii citindul pe Schopenhauer si tot aici am facut cele mai frumoase adunari si petreceri.
Am lucrat mult si inspirat in atelierul de pe Sarariei 162, majoritatea lucrarilor din ciclul “Geneza“ si “Semne” iar in vara lui 1998 am pictat “Babilon” lucrarea monumentala de la Directia Generala a finantelor Publice Iasi.

Lapusneanu nr. 7-9

In posesia atelierului din Lapusneanu am intrat fericit in toamna anului 2002, fiind extrem de constient de potentialul locatiei si de ce avea sa fie amprenta pozitiva asupra creatiei mele. Toate aceste spatii din vechea cladire de vizavi de Muzeul Unirii, au fost si sunt destinate creatiei plastice de aproximativ 50 de ani.

Inca de la inceput aici am facut simeze astfel incat toate lucrarile vechi si noi au acoperit albul peretilor in intregime, am instalat doua candelabre pentru o mai buna iluminare iar in balcon am plantat patru ghivece mari de leandru. Mai nou balconul a devenit spatiu de expunere pentru lucrarile de sculptura.

Forfota strazii Lapusneanu, imi aduce aminte de Venetia, inca nu am descoperit motivul, cert este ca suspendat in atelier nu-ti doresti decat mai mult timp de lucru.

Atelierul, deasemeni la randul sau cred ca poate modela si influenta creatia artistului. Se creaza un soi de magnetism-dialog intre fiinta vie si materia inerta ce compune spatiul atelierului.

Artistul se alimenteaza si inconjoara de obiecte reper, pe fundamentul carora se cladeste lumea sa imaginara, ce mai apoi o transpune in opera. Astfel cred ca se explica faptul ca lucrarile realizate intr-o tabara de creatie, in alt spatiu, alt mediu, sunt diferite de lucrarile de atelier. Evident ca si aceste rupturi de ritm sunt benefice creatiei artistice.

Am reusit de multe ori ca prin analogie cu obiectele de studiu din atelier sa pot gasi solutii de rezolvare a unor probleme legate de compozitie, raport, cromatica, structura.

Atelierul este asemeni unei piste de lansare in lumea imaginara, lume ce poate mai plina de trairi intense decat cea din viata cotidiana, functie de acumularile fiecaruia. Lumea imaginara este mult mai profunda decat cea imediata, cotidiana, care oricum se transpune instant in memorie, ce a fost ieri sau ce va fi maine, tine deja de zona interpretativa. Unele detalii se accentueaza in timp ce altele dispar.

Lumea imaginara s-a nascut odata cu omul iar acest inger cred ca i-a facut viata mai frumoasa, aici cred ca este si originea artelor.

Revenind la ideea de atelier, pot spune ca este un spatiu in care se plamadeste o lume, ca si artist daca esti convins de acest lucru, poti transmite emotie, ceea ce este esential in creatia artistica. Dar pentru a reusi sa te pacalesti, folosesti tot felul de parghii, aduni in jur lucruri ce permanent au puterea sa vibreze in ochii tai si sa te incarce. E bine stiut ca in tot ceea ce faci iti este mult mai usor daca te gasesti in starea optima.

Tot in atelier ca si ucenic, poti lua microbul artei, acolo lucrurile capata o forma spiritual. De multe ori am plecat in anii de liceu din atelierul maestrului meu Ion Neagoe cu lucrari in care ma autodepaseam vizibil, aceleasi teme reluate in atelierul scolii erau mai putin consistente.

Atelierul este un spatiu intim destinat intrarii in transa, este o stare in care nu exista timp, facturi, dureri, lipsuri, miros, evident ca exagerez putin.

1988

Lucrarile in numar de aproximativ 20 erau pictate in ulei pe carton dimensiuni si erau compozitii realizate vizibil sub influenta picturii impresioniste ca si factura, pensulatie, cromatica, in timp ce temele erau de inspiratie scoala ieseana (traditii si obiceiuri, mituri).

1996

A doua expozitie personala am reusit sa o realizez 8 ani mai tarziu, dar intre timp am participat la numeroase expozitii de grup in Iasi si in tara.

La Centrul Cultural Francez (C.C.F.) am expus lucrari din ciclul “Geneza” realizate in tehnici mixte, acryl, tempera, ulei pe diverse suporturi lemn, panza, carton, cu toate astea a fost o expozitie unitara in urma careia au aparut cateva articole consistente in presa locala, unul din ele fiind semnat chiar de cel care a si vernisat expozitia Radu Negru.

In fotografia facuta la vernisajul celei de-a doua expozitii personale din ultimul an de facultate in 1996 de la Centrul Cultural Francez din Iasi, sunt alaturi de prietenii colegi de facultate.

De la stanga la dreapta: Gabi Prodan, Yorgos Karabas, Florin Ungureanu, Adi Branzei, Raul Galusca, Felix Aftene, Cristi Ungureanu, Gabriela Cioltan, Bogdan Teodorescu, Matei Bejenaru, D.N.Zaharia, Laurentiu Irimia, Toni Aftene.

1998

Urmatoarea expozitie personala am facut-o in 1998 la galeria “Cupola” mult ravnita sala a Uniunii Artistilor Plastici din Iasi.

Deja absolvisem cele sase luni de armata si aveam aproape doi ani de zile de lucru ca si artist liber profesionist, era timpul sa depun ouale. Lucrarile expuse au fost cele din ciclul “Semne”.

Deschiderea trebuia sa fie un scandalo-spectacol, asa incat timp de mai bine de trei ore cat a durat vernisajul am pozat neclintit in Gioconda, criticul de arta D.N.Zaharia facand prezentarea expozitiei destul de stanjenit cred de cabotinismul gestului meu.

Imaginea de mai sus a fost surprinsa la repetitia din ziua precedenta vernisajului de catre fotograful Ion Agapi.

Instalatia de pe geamul galeriei unde am lipit aproximativ o mie de desene a fost spectaculoasa, desenele fiind realizate pe o hartie subtire, puteau fi vazute atat din galerie cat si din strada.

1999

Urmatoarea expozitie personala a fost in 1999 la Directia Generala a Finantelor Publice din Iasi, ea fiind vernisata odata cu lucrarea murala “Babilon”.

2000

Dupa expozitia facuta in 2000 de la galeria “Cupola” din imaginea de mai jos, am inceput sa imi focalizez atentia mai mult pe expozitiile din strainatate, astfel in urmatorii ani am expus de mai multe ori la: Venetia, Paris, Viena, Budapesta, Baden, atat in centre culturale cat si in galerii particulare.